blănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. –
Blană +
suf. -
os.blănos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Despre animale sau haine de blană) Cu blană bogată, cu fir des (și lung). – Din
blană +
suf. -
os.blănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blănós adj. m.,
pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáseblănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. —
Blană +
suf. -os.