blănar - explicat in DEX

blănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri. – Blană + suf. -ar.

blănar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar.

blănar (Dicționaru limbii românești, 1939)
blănár m. Care lucrează orĭ vinde blănĭ.

blănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blănár s. m., pl. blănári

blănar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blănar m. care știe să lucreze, care vinde blănuri.

blănar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. — Blană + suf. -ar.