bluzuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BLUZULÍȚĂ,bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. -uliță.
bluzuliță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BLUZULÍȚĂ,bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză.
bluzuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bluzulíță (rar) s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe
bluzuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BLUZULÍȚĂ,bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. — Bluză + suf. -uliță.