blocare - explicat in DEX

blocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca.

blocare (Dicționar de neologisme, 1986)
BLOCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intenționată a uneia sau mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. ♦ Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente din lipsă de fonduri disponibile. [< bloca].

blocare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
blocáre s.f. 1. acțiunea de a (se) bloca. 2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. 3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții. 4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli. (< bloca)

blocare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BLOCÁRE (‹ bloca) s. f. 1. Acțiunea de a bloca și rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intenționată a uneia sau a multor litere cu floarea în jos, pentru a atrage atenția corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arăta că îi lipsesc culegătorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea prețurilor = reglementare limitată a prețurilor anumitor bunuri și servicii la nivelul pe care ele le-au atins într-o perioadă de referință. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de către plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui în sol, fie de existența altor elemente care provoacă scăderea mobilității sale în sol (ex. ionul de calciu în exces generează ioni de magneziu, cupru, zinc).

blocare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei.

blocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri

blocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. — V. bloca.