blocaj - explicat in DEX

blocaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format prin îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. – Din fr. blocage.

blocaj (Dicționar de neologisme, 1986)
BLOCÁJ s.n. 1. Fundație de piatră, de bolovani etc. făcută la o șosea, la o stradă etc. 2. Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a împiedica pe adversari să înscrie o lovitură. ♦ (Box) Interpunerea palmei, antebrațului sau brațului între pumnul adversarului și locul vizat de lovitura acestuia. 3. (Med.) Împiedicarea desfășurării unui proces sau unei funcții fiziologice. [< fr. blocage].

blocaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLOCÁJ s. n. 1. blocare. 2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc. 3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie. ◊ întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice. (< fr. blocage)

blocaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLOCÁJ, blocaje, s. n. Îngrămădire de blocuri de piatră sau de beton servind drept fundație sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor etc. – Fr. blocage.

blocaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blocáj s. n., pl. blocáje

blocaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. — Din fr. blocage.