blochaus - explicat in DEX

blochaus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.

blochaus (Dicționar de neologisme, 1986)
BLÓCHAUS s.n. Bloc². [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus].

blochaus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLÓCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus)

blochaus (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus.

blochaus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri

blochaus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLÓCHAUS, blockausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). — Din germ. Blockhaus.