blănui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BLĂNUÍ,blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.
blănui(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BLĂNUÍ,blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Din blană.
blănui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) blănuí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BLĂNUÍ,blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. — Blană + suf. -ui.