blănărie - explicat in DEX

blănărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLĂNĂRÍE¹, blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană; magazin de vânzare a blănurilor. – Blănar + suf. -ie.

blănărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLĂNĂRÍE², blănării, s. f. (Colectiv) Sortimente sau obiecte de îmbrăcăminte de blană. – Blană + suf. -ărie.

blănărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLĂNĂRÍE, blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier unde se lucrează blănuri; magazin de blănuri. 3. Blănuri (I 2). – (1,2) Din blănar + suf. -ie, (3) din blană + suf. -ărie.

blănărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
blănăríe f. Meseria blănaruluĭ. Localu unde se lucrează orĭ se vînd blănĭ.

blănărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile

blănărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blănărie f. 1. meseria blănarului; 2. localul unde se lucrează și se vând blănuri.

blănărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLĂNĂRÍE¹, (2), blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. — Blănar + suf. -ie.

blănărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLĂNĂRÍE², blănării, s. f. (Colectiv) Sortimente sau obiecte de îmbrăcăminte de blană. — Blană + suf. -ărie.