blândețe - explicat in DEX

blândețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare de om blând. – Blând + suf. -ețe.

blândețe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea de a fi blând; purtare, vorbă de om blând. – Din blând + suf. -ețe.

blândețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții

blândețe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blândețe f. calitatea celui blând. [Lat. BLANDITIES].

blândețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. — Blând + suf. -ețe.