biplacă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIPLÁCĂ (‹
bi +
placă)
s. f. Tub electronic cu doi anozi și un catod, utilizat ca element redresor și pentru detecție.
biplacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biplácă (bi-pla-) s. f.,
g.-d. art. biplắcii; pl. biplắci