bipătrat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIPĂTRÁT, -Ă, bipătrați, -te, adj. (Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt. – Din
bi- +
pătrat (după
fr. bicarré).