biped (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care stă sau umblă în două picioare. – Din
fr. bipède, lat. bipes, -edis.biped (Dicționar de neologisme, 1986)BIPÉD, -Ă adj., s.m. și f. (Animal) cu două picioare, care folosește două picioare la mers. //
s.n. Denumire dată unei perechi de picioare la animalele patrupede. [< fr.
bipède, cf. lat.
bis – de două ori.
pes – picior].
biped (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIPÉD, -Ă I.
adj., s. m. f. (animal) cu două picioare. II. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede. (< fr.
bipède, lat.
bipes, -edis)
biped (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care umblă în două picioare. –
Fr. bipède (
lat. lit. bipes, -edis).biped (Dicționaru limbii românești, 1939)*bipéd, -ă adj. (lat.
bipes, bipedis, d.
bis, de 2 orĭ, și
pes, pedis, picior. V.
tri- și
velociped). Cu două picioare (ca omu și, păsările).
biped (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bipéd adj. m.,
pl. bipézi; f. bipédă, pl. bipédebiped (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)biped a. și m. animal cu două picioare:
omul și păsările sunt bipede.biped (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care are (sau umblă în) două picioare. — Din
fr. bipède, lat. bipes, -edis.