bipătrat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIPĂTRÁT, -Ă, bipătrați, -te, adj. (Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt. – Din
bi- +
pătrat (după
fr. bicarré).
bipătrat (Dicționar de neologisme, 1986)BIPĂTRÁT, -Ă adj. (
Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt. [<
bi- +
pătrat, după fr.
bicarré].
bipătrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIPĂTRÁT, -Ă adj. (despre ecuații algebrice) care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt. (după fr.
bicarré)
bipătrat (Dicționaru limbii românești, 1939)*bipătrát, -ă adj. (
bi- și
pătrat).
Alg. Ridicat la pătratu pătratuluĭ, la a patra putere.
Ecŭațiune bipătratică, care are cel puțin un
termin cu o necunoscută la a patra putere. – Și
bipa-.bipătrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bipătrát (-pă-trat) adj. m.,
pl. bipătráți; f. bipătrátă, pl. bipătráte