biotelemetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOTELEMETRÍE s. f. Ramură a biologiei moderne care studiază organismele vii de la distanță cu ajutorul unor instrumente adecvate. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biotélémétrie, engl. biotelemetry.biotelemetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOTELEMETRÍE s. f. ramură a biologiei care studiază de la distanță parametrii proprii organismelor vii. (< fr.
biotélémétrie)
biotelemetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOTELEMETRÍE s. f. Ramură a biologiei moderne care studiază organismele vii de la distanță cu ajutorul unor instrumente adecvate. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biotélémétrie, engl. biotelemetry.