biogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOGENÉZĂ s. f. Teorie care susține că orice ființă provine numai din altă ființă (care i-a dat naștere). [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biogenèse.biogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)BIOGENÉZĂ s.f. 1. Răspândire a vieții; istorie a răspândirii ființelor vii; biogenetică, biogenie.
2. Teorie potrivit căreia originea viețuitoarelor este tot într-o ființă vie. [< fr.
biogenèse, germ.
Biogenese, cf. gr.
bios – viață,
genesis – origine].
biogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOGENÉZĂ s. f. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente. (< fr.
biogenèse, germ.
Biogenese)
biogeneză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIOGENÉZĂ (‹
fr. {i})
s. f. Teorie (formulată de
Fr. Redi,
sec. 17) după care orice ființă provine din altă ființă ce i-a dat naștere; se opune teoriei
generației spontanee.biogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biogenéză (bi-o-) s. f.,
g.-d. art. biogenézeibiogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOGENÉZĂ s. f. Teorie care susține că orice ființă provine numai din altă ființă (care i-a dat naștere). [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biogénèse.