biogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOGENÉTIC, -Ă, biogenetici, -ce, adj. Care se referă la biogeneză, care aparține biogenezei. [
Pr.: -
bi-o-] – Din
fr. biogénétique.biogenetic (Dicționar de neologisme, 1986)BIOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la biogeneză. [< fr.
biogénétique].
biogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOGENÉTIC, -Ă I.
adj. referitor la biogenetică. II. s. f. studiul apariției și evoluției vieții; biogenie. (< fr.
biogénétique)
biogenetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biogenétic (bi-o-) adj. m.,
pl. biogenétici; f. biogenétică, pl. biogenéticebiogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOGENÉTIC, -Ă, biogenetici, -ce, adj. Care se referă la biogeneză, care aparține biogenezei. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biogénétique.