biogaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOGÁZ s. n. Gaz rezultat în procesul de fermentare a materiei organice și folosit drept combustibil; biometan. [
Pr.:
bi-o-] – Din
germ. Biogas.biogaz (Dicționar de neologisme, 1986)BIOGÁZ s.n. Gaz rezultat în urma procesului de descompunere a substanțelor organice. [< germ.
Biogas].
biogaz (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOGÁZ s. n. gaz prin descompunerea substanțelor organice; biometan. (< germ.
Biogas)
biogaz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIOGÁZ (‹
fr. {i})
s. n. 1. Amestec de gaze conținînd în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici (
ex. celuloză, uree, pectine etc.) de către microorganismele anaerobe.
2. Combustibil obținut printr-un proces de fermentație dirijată a
biomasei, avînd puterea calorică de 19.000-25.000 kJ/Nm
3.
biogaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*biogáz s. n.biogaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOGÁZ s. n. Amestec de gaze conținând în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici de către organisme anaerobe, folosit drept combustibil; biometan. [
Pr.:
bi-o-] — Din
germ. Biogas.