biocrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOCRÓM s. n. Pigment de natură vegetală sau animală. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biochrome.biocrom (Dicționar de neologisme, 1986)BIOCRÓM s.n. (
Biol.) Pigment produs de plante sau de animale. [< fr.
biochrome, cf. gr.
bios – viață,
chroma – culoare].
biocrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOCRÓM s. n. pigment de natură biologică. (< fr.
biochrome)
biocrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOCRÓM s. n. Pigment de natură vegetală sau animală. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biochrome.