biocurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [
Pr.: -
bi-o-] –
Bio- + curent.biocurent (Dicționar de neologisme, 1986)BIOCURÉNT s.m. Energie electrică produsă în țesuturile vii; electricitate animală. [Cf. it.
biocorrente].
biocurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOCURÉNT s. m. energie electrică produsă în țesuturile vii. (< bio- + curent)
biocurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biocurént (bi-o-) s. m.,
pl. biocurénțibiocurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [
Pr.:
bi-o-]
— Bio- + curent.