biocorie (Dicționar de neologisme, 1986)BIOCORÍE s.f. (
Biol.) Parte a biocenozei cu durată de existență redusă, care apare ca urmare a unor condiții favorabile. [< fr.
biochorie, cf. gr.
bios – viață,
chora – loc].
biocorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOCORÍE s. f. asociație temporară, în cadrul unei biocenoze, de organisme legate între ele printr-un factor. (< fr.
biochorie)
biocorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biocoríe (bi-o-) s. f.,
art. biocoría, g.-d. biocoríi, art. biocoríei