bioacustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii.
2. Adj. De bioacustică (
1). [
Pr.:
bi-o-a-] – Din
germ. Bioakustik, engl. bioacoustics.bioacustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOACÚSTIC, -Ă I.
adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ.
Bioaqustik, engl.
bioacustics)
bioacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, adj. 2. De bioacustică (
1). [
Pr.:
bi-o-a-] – Din
germ. Bioakustik, engl. bioacoustics.bioacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii.
2. Adj. De bioacustică (1). [
Pr.:
bi-o-a-] — Din
germ. Bioakustik, engl. bioacustics.