bio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIO- Element de compunere cu sensul „(referitor la) viață”, care servește la formarea de substantive și adjective. [
Pr.:
bi-o] – Din
fr. bio-bio (Dicționar de neologisme, 1986)BIO- Element prim de compunere savantă care înseamnă „viață”, „în legătură cu viața”. / < fr., it.
bio-, cf. gr.
bios – viață].
bio (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIO-, -BIÓTIC, -BIÓZĂ elem. „viață”. (< fr.
bio-, -biotique, -biose, cf.
gr. bios)
bio (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bio s. f. sg. (șc.) biologie.
bio (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIO- Element de compunere care exprimă ideea de „viață” și servește la formarea unor substantive ca
biofizică și a unor adjective ca
biobibliografic etc. [
Pr.:
bi-o] –
Fr. bio- (<
gr.).
bio (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIO- Element de compunere cu sensul „(referitor la) viață”, care servește la formarea de substantive și adjective. [
Pr.:
bi-o] — Din
fr. bio-.