bioacumulare - explicat in DEX

bioacumulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIOACUMULÁRE, bioacumulări, s. f. Proces de acumulare în sol a substanțelor organice în urma descompunerii resturilor vegetale și animale, care contribuie la fertilizarea pământului. [Pr.: bi-o-a-] – Bio- + acumulare.

bioacumulare (Dicționar de neologisme, 1986)
BIOACUMULÁRE s.f. Proces de acumulare în plante a unor substanțe, care, după descompunerea materialului vegetal, rămân în sol, fertilizându-l. [Pron. bi-o-a-. / cf. gr. bios – viață, lat. accumulare – a aduna].

bioacumulare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIOACUMULÁRE s. f. proces de acumulare în structura solului a substanțelor organice rezultate în urma descompunerii resturilor de plante și animale. (după fr. bioaccumulation)

bioacumulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bioacumuláre (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioacumulắrii; pl. bioacumulắri

bioacumulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIOACUMULÁRE, bioacumulări, s. f. Proces de acumulare în sol a substanțelor organice în urma descompunerii resturilor vegetale și animale, care contribuie la fertilizarea pământului. [Pr.: bi-o-a-] — Bio- + acumulare.