bintă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍNTĂ, binte, s. f. (
Mar.) Baba. – Din
it. binda.bintă (Dicționar de neologisme, 1986)BÍNTĂ s.f. (
Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl.
bitt, cf. fr.
bitte < scand.
biti – stâlp].
bintă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÍNTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it.
binda)
bintă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÍNTĂ, binte, s. f. Stâlp de care se leagă o navă la chei. – După
fr. bitte.bintă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÍNTĂ, binte, s. f. (
Mar.) Baba. — Din
it. binda.