binormală (Dicționar de neologisme, 1986)BINORMÁLĂ s.f. (
Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr.
binormale].
binormală (Marele dicționar de neologisme, 2000)BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr.
binormale)
binormală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)binormálă s. f.,
g.-d. art. binormálei; pl. binormále