biftec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍFTEC, biftecuri, s. n. Felie de carne de vacă friptă la grătar sau în tigaie. – Din
fr. bifteck.biftec (Dicționar de neologisme, 1986)BÍFTEC s.n. Friptură de mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie. [Pl.
-curi, scris și
beefsteak. / < engl.
beefsteak <
beef – bou,
steak – bucată, cf. fr.
bifteck].
biftec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)biftéc (-ce), s. n. – Carne de vacă la grătar.
Fr. bifteck, din
engl.biftec (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÍFTEC, -Ă s. n. friptură din mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie. (< fr.
bifteck, engl.
beef-steak)
biftec (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÍFTEC, biftecuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, mai puțin friptă la mijloc. –
Fr. bifteck (<
engl.).
biftec (Dicționaru limbii românești, 1939)*bíftec n., pl.
e (fr.
bifleck, d. engl.
beefsteak, d.
beef, bou și
steak, felie).
Barb. Friptură de vacă (la grătar saŭ în tigaĭe).
biftec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bíftec s. n.,
pl. bíftecuribiftec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)biftec n. felie de mușchiu de bou friptă la grătar (= fr.
bifteck, din engl.
beefsteak).
biftec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÍFTEC, biftecuri, s. n. Mușchi de vită fript la grătar sau în tigaie. — Din
fr. bifteck.