bifa - explicat in DEX

bifa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

bifa (Dicționar de neologisme, 1986)
BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].

bifa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)

bifa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

bifa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bifá (a ~) vb., ind. prez. 3 bifeáză

bifa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune bife. — Din fr. biffer.