bichirì - explicat in DEX

bichiri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

bichiri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind.

bichiri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bichirí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichirésc, imperf. 3 sg. bichireá; conj. prez. 3 să bichireáscă

bichiri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. — Et. nec.

bichirì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bichirì v. Mold. a lucra migălind: bichiria prin prejurul căruței CR. [Tras din Tr. bicher, flăcău chefliu = ung. BETYÁR].