biblioman - explicat in DEX

biblioman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.

biblioman (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBLIOMÁN, -Ă s.m. și f. Colecționar pasionat de cărți (rare); stăpânit de bibliomanie. [< fr. bibliomane].

biblioman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecționar pasionat de cărți (rare). (< fr. bibliomane)

biblioman (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bibliomán, -ă s. și adj. (vgr. biblion, carte, și -man. V. -man). Care are mania de a poseda (nu și de a citi!) cărțĭ bune saŭ rele.

biblioman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bibliomán (rar) (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliománi; adj. f., s. f. bibliománă, pl. bibliománe

biblioman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biblioman m. cel ce iubește cu pasiune cărțile frumoase sau rare.

biblioman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.