bibliologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIBLIOLOGÍE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspândirea cărții. [
Pr.: -
bli-o-] – Din
fr. bibliologie.bibliologie (Dicționar de neologisme, 1986)BIBLIOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul cărților din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. [Gen.
-iei. / < fr.
bibliologie, cf. gr.
biblion – carte,
logos – studiu].
bibliologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIBLIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. (< fr.
bibliologie)
bibliologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIBLIOLOGÍE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspândirea cărții. [
Pr.:
-bli-o-] –
Fr. bibliologie (<
gr.).
bibliologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bibliologíe (bi-bli-o-) s. f.,
art. bibliología, g.-d. bibliologíi, art. bibliologíeibibliologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIBLIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul cărții, cuprinzând istoria, tehnica alcătuirii și răspândirea cărții. [
Pr.:
-bli-o-] — Din
fr. bibliologie.