bibliografie - explicat in DEX

bibliografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Din fr. bibliographie.

bibliografie (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBLIOGRAFÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a scrierilor care se referă la o anumită problemă; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicație (periodică) care cuprinde titluri recent apărute. [Gen. -iei. / fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie].

bibliografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBLIOGRAFÍE s. f. 1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă. ◊ material informativ asupra unei probleme. ◊ totalitatea operelor unui autor. 3. listă, publicație (periodică) cuprinzând titluri recent apărute. (< fr. bibliographie)

bibliografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Listă a scrierilor referitoare la o problemă; înșirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor ediții; totalitatea lucrărilor scrise asupra unei anumite probleme. ◊ Bibliografie critică = bibliografie care conține aprecieri critice asupra scrierilor înșirate. 2. Carte care cuprinde repertorii bibliografice. ♦ Listă a tipăriturilor recent apărute. 3. Știință care se ocupă de probleme legate de tipărituri (vechi). 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographie (<gr.).

bibliografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bibliografíe f. (vgr. bibliographia). Știința bibliografuluĭ. Carte care cuprinde informațiunĭ despre cărțĭ, edițiunile, prețu lor ș.a. Însemnarea scrierilor relative la un subiect dat.

bibliografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bibliografíe (bi-bli-o-gra-) s. f., art. bibliografía, g.-d. art. bibliografíei; pl. bibliografíi, art. bibliografíile

bibliografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bibliografie f. 1. cunoașterea și descrierea cărților; 2. carte ce conține aceste informațiuni: Bibliografia română; 3. însemnarea scrierilor relative la un subiect dat: bibliografie medicală.

bibliografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Cartea care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o-] — Din fr. bibliographie.