bibliograf - explicat in DEX

bibliograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.

bibliograf (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBLIOGRÁF s.m. Specialist în bibliografie (1). [< fr. bibliographe].

bibliograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBLIOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în bibliografie (1). (< fr. biblipgraphe)

bibliograf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliographe (<gr.).

bibliograf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bibliográf m. (vgr. bibliográphos, d. biblion, carte, și grapho, scriŭ). Cel care știe cărțile, edițiunile și prețu lor. Cel ce scrie despre această știință.

bibliograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bibliográf (bi-bli-o-graf) s. m., pl. bibliográfi

bibliograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bibliograf m. 1. cel ce cunoaște cărțile, edițiunile lor, prețul lor; 2. cel ce scrie asupra acestei materii.

bibliograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în bibliografie (3). [Pr.: -bli-o-] — Din fr. bibliographe.