biatomic - explicat in DEX

biatomic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.

biatomic (Dicționar de neologisme, 1986)
BIATÓMIC, -Ă adj. Cu molecula formată din doi atomi. [Cf. fr. biatomique].

biatomic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIATÓMIC, -Ă adj. diatomic. (< fr. biatomique)

biatomic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Fr. biatomique.

biatomic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biatómic (bi-a-) adj. m., pl. biatómici; f. biatómică, pl. biatómice

biatomic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă este formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] — Din fr. biatomique.