biatlon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIATLÓN, biatloane, s. n. Probă sportivă care constă din două încercări atletice combinate: parcurgere a 20 km pe schiuri și tragere la țintă a 20 de focuri în diverse puncte situate de-a lungul traseului. [
Pr.:
bi-a-] – Din
rus. biatlon.biatlon (Dicționar de neologisme, 1986)BIATLÓN s.n. Complex sportiv de două probe; (
spec.) probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și tragerea cu arma la țintă. [Pl.
-onuri, -oane. / < rus.
biatlon, cf. lat.
bis – doi, gr.
athlon – luptă].
biatlon (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIATLÓN s. n. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și trageri cu arma la țintă. (< fr.
biathlon, rus.
biatlon)
biatlon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biatlón (bi-a-tlon) s. n.,
pl. biatloánebiatlon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIATLÓN, biatloane, s. n. Probă sportivă care constă din parcurgerea a 20 km pe schiuri și tragerea la țintă a 20 de focuri în diverse puncte situate de-a lungul traseului. [
Pr.:
bi-a-] — Din rus.
biatlon.