beznă - explicat in DEX

beznă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

beznă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
béznă (bézne), s. f. – 1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna).

beznă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÉZNĂ, bezne, s. f. Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță.- Slav (v. sl. bezdŭna).

beznă (Dicționaru limbii românești, 1939)
béznă și (vechĭ) bézdnă f., pl. e (vsl. bezduno, bezdŭna, apoi și bezdno, bezno, bezna, abis, d. bezŭ, fără, și duno, fund; bg. bezna, bezdna. V. donț). Mare întuneric: nu te duce la drum pe bezna asta. Adv. Întuneric beznă, foarte întuneric.

beznă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

beznă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beznă f. întunecime adâncă: noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea BĂLC.; întuneric beznă, foarte întuneric: noaptea era întuneric beznă. [Vechiu-rom. beznă, prăpastie («în mări și în toate beznele», Biblia din 1688) = slav. BEZDŬNA, lit. fără fund; se zicea și bezna întunericului, locuțiune care a servit de transițiune la sensul modern].

beznă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. — Din sl. bezdŭna.