bezmetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi;
p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [
Var.:
bezmétec, -ă adj.] – Din
ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
bezmetic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bezmétic, (bezmétică), adj. – Zăpăcit, năuc, aiurit.
Var. dezmetic. Der. din
sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan,
Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în
sl. bezŭ matokŭ „(stup) fără regină”,
cf. sb. bezmatičiti „a rămîne fără regină” (Weigand,
Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Pușcariu,
Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban):
albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea,
Dacor., II, 823,
besmetic ar proveni din
lat. amphisbeticus, ca în
it. bisbetico. –
Var. desmetic „zăpăcit” contrazice semantismul lui
desmetici „a se trezi din beție, a-și veni în fire”. Este posibil ca
desmetici să reprezinte un mai vechi *
desmîntici ‹
lat. *deexmenticare (
cf. it. dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil același lucru ca
bezmetici „a zăpăci, a năuci”. Ulterior,
desmetici a fost simțit ca opusul lui
bezmetici și interpretat ca „des-zăpăci”, după schema normală a
rom. (
cf. face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe
dezmetic prin contaminarea lui
bezmetic cu
desmetici, la Pușcariu,
Dacor., VIII, 111.
bezmetic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. Fără rost, fără căpătâi;
p. ext. zăpăcit.
E slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic(SADOVEANU). [
Var.:
bezmétec, -ă adj.] –
Ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
bezmetic (Dicționaru limbii românești, 1939)bezmétic, -ă adj. (nu din rut.
bezmátok, fără matca [albinele], ci din
bozometic, care vine din
bezometic). Nebun, zăpăcit. – Și
dezmetic.bezmetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bezmétic adj. m.,
pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezméticebezmetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi;
p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [
Var.:
bezmétec, -ă adj.] — Din
ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
bezmètic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bezmètic a. Mold. nebun, zăpăcit:
albinele umblau bezmetice de colo până colo CR. [Cf. serb. BEZMATAK, stup fără matcă:
bezmetic e o imagine luată dela roirea dezordonată a albinelor fără regină].