bezmeticit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BEZMETICÍT, -Ă,bezmeticiți, -te, adj. Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.
bezmeticit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BEZMETICÍT, -Ă,bezmeticiți, -te, adj. Zăpăcit, uluit. – Din bezmetic + suf. -it.
bezmeticit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte
bezmeticit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BEZMETICÍT, -Ă,bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. — Bezmetic + suf. -it.