beuta - explicat in DEX



beuță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Reg.) Pietricică albă și rotundă care se găsește prin râuri. – Din sl. bioce.

Alte cuvinte din DEX

BEUCA BETULACEE BETULA « »BEUTURA BEVATRON BEZ