betulacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BETULACÉE, betulacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la
sg.) plantă din această familie. – Din
fr. bétulacées.betulacee (Dicționar de neologisme, 1986)BETULACÉE s.f.pl. Familie de plante cu frunze simple, alterne, dublu dințate pe margini și cu flori unisexuate, grupate în amenți, cuprinzând mesteacănul, arinul etc.; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
bétulacées].
betulacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)BETULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate în amenți: mesteacănul, arinul etc. (< fr.
bétulacées)
betulacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)betulacée s. f.,
art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacéebetulacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BETULACÉE, betulacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la
sg.) plantă din această familie. — Din
fr. bétulacée.