besactea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BESACTEÁ, besactele, s. f. (
Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [
Var.: (
reg.)
besacté, besecteá s. f.] – Din
ngr. bestahtas.besactea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)besacteá (-éle), s. f.- Cutie, sipet. –
Var. besacté, bișacte(a), bisacte(a). Tc. beștahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47),
cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.
besactea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BESACTEÁ, besactele, s. f. (
Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [
Var.: (
reg.)
besacté, besecteá s. f.] –
Ngr. bestahtas, tc. beștahta.besactea (Dicționaru limbii românești, 1939)besacteá V. bisactea.
besactea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)besacteá (
înv.)
s. f.,
art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélelebesacteà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)besacteà f. (Mold.
besectè) cutie sau lădiță frumos lucrată (pentru lucruri de cusătură):
o măsuță cu o besectè deschisă AL. [Turc. BEȘTAHTA: forma modernă e o reducere din arhaicul
bestahtea].
besactea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BESACTEÁ, besactele, s. f. (
Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [
Var.: (
reg.)
besecteá s. f.] — Din
ngr. bestahtas.