besactea - explicat in DEX

besactea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

besactea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
besacteá (-éle), s. f.- Cutie, sipet. – Var. besacté, bișacte(a), bisacte(a). Tc. beștahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.

besactea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Ngr. bestahtas, tc. beștahta.

besactea (Dicționaru limbii românești, 1939)
besacteá V. bisactea.

besactea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besacteà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
besacteà f. (Mold. besectè) cutie sau lădiță frumos lucrată (pentru lucruri de cusătură): o măsuță cu o besectè deschisă AL. [Turc. BEȘTAHTA: forma modernă e o reducere din arhaicul bestahtea].

besactea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] — Din ngr. bestahtas.