beladonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELADÓNĂ, beladone, s. f. (
Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din
fr. belladone.beladonă (Dicționar de neologisme, 1986)BELADÓNĂ s.f. Mătrăgună. ♦ Medicament preparat din frunzele acestei plante. V.
atropină. [< fr.
belladone, cf. it.
belladonna].
beladonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BELADÓNĂ s. f. 1. plantă cu flori brune-violete și fructe negre care conține diverși alcaloizi (atropina etc.); mătrăgună. 2. medicament preparat din rădăcinile și din frunzele acestei plante. (< fr.
belladone, it.
belladonna)
beladonă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BELADÓNĂ (‹
fr. {i})
s. f. 1. (
BOT.) Mătrăgună.
2. Preparat farmaceutic din frunze și rădăcini de
b. (1), bogate în alcaloizi, care, în doze mici, are acțiune antispastică, sedativă (
ex. atropina, hiosciamina, scopolamina).
beladonă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BELADÓNĂ, beladone, s. f. Mătrăgună. ♦ Preparat farmaceutic făcut din foile acestei plante. –
Fr. belladone.beladonă (Dicționaru limbii românești, 1939)*beladónă f., pl.
e (it.
bella donna, „femeie frumoasă”, din cauză că’n Italia se scotea din ea o apă de toaletă). Mătrăgună.
beladonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)beladónă s. f.,
g.-d. art. beladónei; pl. beladónebeladonă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)beladonă f. plantă veninoasă din familia solaneelor, întrebuințată în medicină
(Atropa beladonna); fructul ei seamănă cu o cireașă și sucul ei servă de suliman (de unde și numele de
cucoană frumoasă). V.
mătrăgună.beladonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELADÓNĂ, beladone, s. f. (
Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. — Din
fr. belladone.