bel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din
fr. bel.bel (Dicționar de neologisme, 1986)BEL s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr.
bel, cf.
Bell – fizician american].
bel (Marele dicționar de neologisme, 2000)BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr.
bel)
bel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele
Bel-Marduk.
bel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. –
Fr. bel.bel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bel s. m.,
pl. beli; simb. Bbel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bel a. Mold. V.
băl.bel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEL, beli s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. — Din
fr. bel.