beladonă - explicat in DEX

beladonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

beladonă (Dicționar de neologisme, 1986)
BELADÓNĂ s.f. Mătrăgună. ♦ Medicament preparat din frunzele acestei plante. V. atropină. [< fr. belladone, cf. it. belladonna].

beladonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BELADÓNĂ s. f. 1. plantă cu flori brune-violete și fructe negre care conține diverși alcaloizi (atropina etc.); mătrăgună. 2. medicament preparat din rădăcinile și din frunzele acestei plante. (< fr. belladone, it. belladonna)

beladonă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BELADÓNĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. (BOT.) Mătrăgună. 2. Preparat farmaceutic din frunze și rădăcini de b. (1), bogate în alcaloizi, care, în doze mici, are acțiune antispastică, sedativă (ex. atropina, hiosciamina, scopolamina).

beladonă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BELADÓNĂ, beladone, s. f. Mătrăgună. ♦ Preparat farmaceutic făcut din foile acestei plante. – Fr. belladone.

beladonă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*beladónă f., pl. e (it. bella donna, „femeie frumoasă”, din cauză că’n Italia se scotea din ea o apă de toaletă). Mătrăgună.

beladonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

beladonă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beladonă f. plantă veninoasă din familia solaneelor, întrebuințată în medicină (Atropa beladonna); fructul ei seamănă cu o cireașă și sucul ei servă de suliman (de unde și numele de cucoană frumoasă). V. mătrăgună.

beladonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. — Din fr. belladone.