beică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÉICĂ, (
1)
beici, s. f. 1. Mamifer răpitor înrudit cu jderul (
Martes foina).
2. (
Reg.) Cuarț. – (
2)
Comp. magh. béka-só.beĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)béĭcă V.
bicaș.