behehe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEHEHÉ interj.,
subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe.
2. Subst. Miel; oaie; capră. [
Var.:
bée interj.] – Onomatopee.
behehe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)behehé interj. – Imită behăitul oilor și caprelor. –
Var. bea(aa), be(ee), me(a)he(a)he(a). Creație expresivă, de unde derivă:
behăi, vb. (a scoate sunetul specific al oilor);
behăitură, s. f. (behăit);
behăhăi, vb. (a behăi).
behehe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor. – Onomatopee.
behehe (Dicționaru limbii românești, 1939)behehé, interj. care arată strigătu oilor. V.
be.behehe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)behehé interj.behehe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)behehe ! int. bee ! ║ m. berbece, oaie:
pentru behehe vor prăpădi și pe mihoho NEGR. [Onomatopee].
behehe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [
Var.:
bée interj.] — Onomatopee.