behliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÉHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. –
Comp. rus.
bieglyi „repede”.
behliță (Dicționaru limbii românești, 1939)béhliță V.
begliță.behliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)béhliță (
reg.)
(be-hli-) s. f.,
g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe