baubau - explicat in DEX

baubau (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat).

baubau (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

baŭbaŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
báŭ-báŭ interj. care arată lătratu scurt al unuĭ cîne maĭ mic. V. haŭ-haŭ.

baubau (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] — Din bau (repetat).