batjocori - explicat in DEX

batjocori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de râs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] — Din batjocură.

batjocorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.