batjocori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV.
Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară;
p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [
Var.: (
reg.)
batjocurí vb. IV] – Din
batjocură.batjocori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV.
Tranz. A face de râs, de rușine, de ocară; a insulta;
p. ext. a umili, a înjosi. [
Var.: (
reg.)
batjocurí vb. IV] – Din
batjocură.batjocori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)batjocorí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. batjocorésc, imperf. 3
sg. batjocoreá; conj. prez. 3
să batjocoreáscăbatjocori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV.
Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară;
p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [
Var.: (
reg.)
batjocurí vb. IV] — Din
batjocură.batjocorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.